Echipa Franklin Azzi Architecture a avut o misiune extrem de complicată atunci când s-a decis reamenajarea cheiu– rilor Senei între Muzeul Orsay şi Muzeul Quai-Branly, în încercarea de a scoate râul din izolarea din ultimii 40 de ani cauzată de prezenţa intensă a traficului auto. Nu numai că două treimi din perimetru este declarat sit de patrimoniu UNESCO, dar au existat multe alte cerinţe impuse care limitau intervenţiile: din cauza riscului de inundare, trebuia să se poată interveni rapid pentru a strânge toate dotările (în 72 de ore); activitatea celor trei porturi trebuia să con- tinue, permiţând totodată pietonilor, bicicliştilor şi celorlalţi utilizatori să se bucure de plimbare; în orice moment, printr-o decizie a prefecturii locale, traficul auto putea fi re- luat; colaborarea între foarte multe departamente urbane care se ocupă de cultură, sport, natură, mediu etc. Pentru a atrage şi o mare diversitate de utilizatori, de la turişti

la vârstnici locali, soluţia propusă a mizat pe simplitate şi versatilitate, cu intervenţii minime care să permită totuşi desfăşurarea din plin a vieţii urbane. A fost inventată o „cutie cu scule” – o serie de elemente modulare, uşor de transportat şi de montat direct pe pavaj, în diverse confi– guraţii, în funcţie de sezon şi de necesităţile oraşului la un moment dat.